Diabetul gestaţional – date generale

Diabetul gestaţional este o formă de diabet zaharat care apare ȋn timpul sarcinii, fiind diagnosticat ȋn trimestrele doi şi trei de sarcină. În cele mai multe cazuri valorile glicemice revin la normal după naştere. Femeile diagnosticate cu diabet zaharat ȋn primul trimestru de sarcină se consideră că au această afecţiune anterior sarcinii (ȋn majoritatea cazurilor diabet zaharat tip 2). În funcţie de criteriile de diagnostic folosite incidenţa diabetului zaharat gestaţional poate ajunge pâna la 15%.

Diabetul gestaţional se poate asocia atât la mamă, cât şi la copil cu complicaţii pe termen scurt (mamă – avort spontan, preeclampsie, hipertensiune arterială, hidramnios, infecţii de tract urinar, naştere prin cezariană, ; făt – prematuritate, macrosomie, sindrom de detresă respiratorie, cardiomiopatie), şi la distanţă (mamă – diabet zaharat, diabet gestaţional la o sarcina ulterioară, afecţiuni cardiovasculare; copil – obezitate, diabet zaharat, hipertesniune arterială, sindrom metabolic). Riscul de apariţie al diabetului gestational poate fi redus prin dietă şi activitate fizică.

Recomandările Asociaţiei Americane de Diabet (ADA) privind femeile cu diabet gestaţional:

 

  • se recomanda testarea pentru diagnosticul de diabet zaharat tip 2 la prima vizită prenatală la femeile cu factori de risc;
  • se recomandă testarea pentru diabet gestaţional ȋn săptămânile 24 – 28 de sarcină la femeile nediagnosticate anterior cu diabet zaharat;
  • se recomandă evaluarea femeilor cu diabet gestaţional pentru persistenţa diabetului zaharat la 4 – 12 săptamâni dupa naştere;
  • femeile cu istoric de diabet gestaţional trebuie să fie evaluate timp ȋndelungat (la un interval de maxim 3 ani) pentru apariţia ulterioară a prediabetului sau a diabetului zaharat;
  • femeile cu istoric de diabet gestaţional care sunt diagnosticate cu prediabet trebuie să primească sfaturi pentru modifcarea stilului deviaţă.

 

Pentru diagnosticul diabetului gestaţional ADA recomandă două abordări:

  1. abordarea “ȋntr-un pas” cu ajutorul testului de toleranţă orală la glucoză cu 75 g glucoză;
  2.  abordarea “ȋn doi paşi” folosind iniţial ȋn scop de screening um test de ȋncărcare la glucoză cu 50 g glucoză şi ulterior un test de toleranţă orala la glucoză cu 100 g glucoză.

Testarea “ȋntr-un pas” pentru diabet gastaţional se face cu ajutorul testului de toleranţă orala la glucoză cu 75 g glucoză. Testul trebuie efectuat dimineaţa dupa uu post de noapte de cel puţin 8 ore. Diagnosticul de diabet gestaţional se stabileşte când cel puţin o valoare a glicemiei este egală sau mai mare comparativ cu urmatoarele valori:

– după postul de noapte valoarea glicemiei de 92 mg/dl;

– la o oră dupa administrarea glucozei valoarea glicemiei de 180 mg/dl;

– la două ore după administrarea glucozei valoarea glicemie 153 mg/dl.

 

Pentru a obţine un controlul metabolic se recomandă monitorizarea glicemică atât după postul de noapte, cât şi postprandial. Țintele glicemice sunt următoarele:

  • după postul de noapte valaorea glicemică ≤ 95 mg/dl;
  • la o oră postprandial ≤ 140 mg/dl;
  • la două ore postprandial ≤ 120 mg/dl.

În ceea ce priveşte valoarea hemoglobinei glicozilate (HbA1c) se recomandă o valoare cuprinsă ȋntre 6 – 6.5%, dar pe măsură ce sarcina avansează se recomandă o valoare a HbA1c < 6%.

Majoritatea femeilor diagnosticate cu diabet gestaţional ating ţintele glicemice doar prin modificarea stilului de viaţă.

În ceea ce priveşte terapia nutriţională este necesară consilierea dietetică individuală. Recomandările generale ale Federaţiei Internaţionale de Ginecologie şi Obstetrică sunt următoarele:

  • aportul de carbohidraţi va fi limitat la 35 – 45% din totalul caloric zilnic, cu un minim de 175 g/zi, ȋmpărţit de-a lungul ȋntregii zile ȋn trei mese de mărimi mici-medii şi 2 – 4 gustări;
  • aportul minim de carbohidraţi trebuie să fie de 175 g/zi;
  • se recomandă consumul de alimente cu indice glicemic scăzut;
  • se recomandă un aport crescut de fibre (pâna la 28 g/zi);
  • se recomandă reducerea aportului de alimente cu conţinut crescut de zahăr, grăsimi, sare şi a celor cu conţinut scăzut de fibre;
  • ȋn cazul femeilor obeze aportul caloric poate fi redus cu 30%, dar nu sub 1600 – 1800 kcal/zi.

 

Creşterea ȋn greutate dupa naştere se asociează atât cu creşterea riscului de complicaţii la sarcinile următoare, cât şi cu creşterea riscului de apariţie a diabetului zaharat de tip 2.